Astăzi vorbim despre o problemă de sănătate globală în creștere. Din 1975 până în 2016, prevalența acestei probleme de sănătate a crescut de peste patru ori, de la 4% la 18% la nivel global, în special la copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani.
Obezitatea este o problemă gravă de sănătate publică care a atins proporții epidemice în cultura occidentală. Obezitatea este un factor de risc substanțial pentru numeroase boli și este legată de morbiditate și deces semnificative, potrivit unor dovezi din ce în ce mai mari.
Obezitatea este o boală cronică cu multiple fațete, afectată de interacțiunea a numeroase variabile, inclusiv componente genetice, endocrine, metabolice, de mediu (sociale și culturale), comportamentale și psihologice. Procesul primar include o creștere a aportului de energie care depășește o creștere a producției de energie.
Indicele de masă corporală (IMC) este cel mai frecvent utilizat indicator al obezității. Această cifră se obține prin împărțirea masei unui pacient (kg) la înălțimea sa pătrată (m2). Un IMC normal este definit ca fiind între 18,5-24,9 kg/m2. Excesul de greutate este definit ca un IMC de 25-29,9 kg/m2. Obezitatea este definită ca având un IMC de 30 kg/m2 sau mai mare; această clasificare este împărțită în continuare în clasa I, II sau III obezitate.
După ce dieta, exercițiile fizice, psihoterapia și terapiile medicamentoase au eșuat, intervenția chirurgicală pentru obezitate ar trebui considerată o ultimă opțiune.